Drept exemplu de studiu din aceasta categorie prezentam in figura
atasata un caz de traversare a magnetopauzei terestre in sensul normalei
sale exterioare. Este aratata variatia in timp a componentei magnetice
de varianta maxima (deci perpendiculara pe directia normalei la
magnetopauza) asa cum a fost detectata la bordul satelitului Cluster1.
Pornind din interiorul magnetosferei, satelitul recolteaza masuratori
din regiunea stratului de frontiera (boundary layer) dupa care
intilneste zona magnetopauzei (regiunea 3) si iese in final in exterior
(in magnetosheath). Zona stratului de frontiera este formata din doua
sub-straturi iar marginile interioare ale acestora (regiunile 1 si 2)
sint foarte bine evidentiate prin saltul componentei magnetice. Aceasta
particularitate, prezenta in masuratorile tuturor celor patru sateliti
Cluster, ne permite efectuarea unui studiu de timing in cele doua
regiuni, si care se adauga unui studiu similar realizat pe zona
magnetopauzei (zona clasica de aplicare a acestei tehnici). Pe de o
parte s-a reusit astfel determinarea diferitelor grosimi (afisate in
kilometrii sau normate la raza inertiala ionica locala) si viteze ale
structurii intilnite in aceasta traversare. Pe de alta parte, comparind
normale obtinute prin mai multe tehnici pe regiunea magnetopauzei (care
se comporta ca o discontinuitate tangentiale in acest caz) si regiunea
2, care separa cele doua sub-staruri ale stratului de frontiera, putem
concluziona ca si acesta din urma este tot o discontinuitate
tangentiala. Intr-adevar, normalele obtinute prin aplicarea analizei de
varianta minima asupra cimpului magnetic, asupra densitatii de curent si
cele de timing sint toate foarte apropiate ca orientare in spatiu,
situindu-se in interiorul unui con cu deschiderea de 3 grade. Caracterul
de discontinuitate tangentiala al regiunii 2 ne ofera o explicatie
asupra faptului ca plasma din cele doua regiuni ale startului de
frontiera nu se amesteca. In plus, ea indica o posibila origine diferita
a locului sau timpului de formare a acestor sub-straturi.
|
References:
A. Blagau, et.al., "The dayside magnetopause in the spring of 2004: A case study and a statistical report." Deutsche Physikalische Gesellschaft Tagung, Heidelberg, 13-16 March 2006.
A. Blagau, et.al., "Analysis of multiple current layers in the magnetopause region with Cluster", COSPAR, Beijing, 16-23 July, 2006
S. Haaland et. al., "Orientation and motion of a discontinuity from Cluster curlometer capability: Minimum variance of current density" Geo.R.L., vol. 31, no. 10, 2004, L10804
S. Haaland et. al., "Four-spacecraft determination of magnetopause orientation, motion and thickness: comparison with results from single-spacecraft methods", AnGeo. vol. 22, 2004, 1347
B. Sonnerup andM. Scheible, "Minimum and Maximum variance analysis", in Analysis Methods for Multi-Spacecraft Data, ISSI Scientific Reports, 1998
B. Sonnerup and A. Khrabrov, "DeHoffmann-Teller Analysis" in Analysis Methods for Multi-Spacecraft Data, ISSI Scientific Reports, 1998
|
